Oana Hagiescu – Blog de Mămiceală

28 de zile… în casă

stam acasa masca

Ar putea fi titlul unui roman scris de Jules Verne, dar din păcate scriem romanul acesta fiecare dintre noi, în fiecare zi.

Stăm în casă de fix 4 săptămâni și nu a fost atât de îngrozitor, cât ar putea părea. Sigur că mi-ar fi plăcut să văd copacii înfloriți și să miros primăvara. Am văzut doar de la geam cum au apărut primele floricele și cum unele deja s-au scuturat. Acum pândesc să înflorească liliacul din grădina blocului. 

stam acasa primavara
Colțul meu de primăvară

Am ales să stăm în casă, pentru că aici mă simt oarecum protejată și nici nu sunt vreo rebelă să fac altfel decât ni se recomandă.

Toată lumea pe Facebook numără zilele și îmi imaginez că am putea face zgârieturi pe pereți, ca pușcăriașii din filme. Dar zilele trec oricum, mai repede sau mai încet, mai frumos sau mai abrupt, mai liniștite sau mai furtunoase.

Și am avut tot felul de zile de când stăm acasăChiar și ziua mea am serbat-o… minimalist. Am scris aici

Ce am făcut în această perioadă de când stăm în casă?

Am petrecut mai mult timp cu Dragoș și Alexa. Tot timpul adică. Ceea ce este frumos, putem să recuperăm timpul ocupat cu alte lucruri înainte. Dar poate fi și provocator. Un copil de 3 ani și 9 luni foarte activ, captiv ca un leuț în casă! Știți despre ce vorbesc sau măcar vă imaginați. Sufrageria a devenit biroul lui, dar bucătăria „biroul” meu.

Am gătit ca apucata zilele acestea de când stăm în casă.

Fără variante ca masa la grădinița sau la cantina de la serviciu, m-am trezit că trebuie să devin bucătăreasă cu normă întreagă. Am făcut tot felul de premiere și mândră de mine declar că mi-au cam ieșit. Mă gândeam că cineva chiar  profită de situația asta: Jamila. Cred că se adună micii bucătărași amatori pe site-ul ei. 

Am scris mai puțin pentru mine și printre picături pentru alții. Picături de timp pe care mi le acordă Alexa. Am fost foarte matinală sau pasăre de noapte și m-am bucurat când un domn cu care colaborez mi-a spus “vânt, ploaie, coronavirus, Oana are clienți”. 😊

Stăm în casă și când văd pe Facebook oameni care spun că se plictisesc, brusc mă apucă invidia.

Aș vrea și eu să mă plictisesc, să mă uit pe pereți și să mă întreb ce să mai fac. Lux! Eu de când stăm acasă, de cele mai multe ori nu îmi aud gândurile de “mami, mami, mami”. Și o înțeleg perfect pe Alexa, sunt cea mai bună jucărie a ei. Dar ca orice jucărie, am și eu nevoie de baterii noi câteodată.

Ne jucăm în toate felurile: spunem și inventăm povești, construim, desenăm, colorăm, facem sport, ne fugărim prin casă și… ajungem să ne și certăm. Inevitabil în momente din acestea de criză! Important este că ne împăcam repede și ne drăgălim și mai și.

Am stat mai mult în fața televizorului la începutul izolării, urmărind ce se petrece în lume și la noi, apoi am renunțat și acum mă uit doar la ora 13 să văd bilanțul zilei.

Ce mi-a dat speranță în aceste zile în care stăm în casă?

Campania umanitară “Prima linie” organizată pe grupul La primul bebe. Grupul acesta, care mi-a devenit atât de drag, este o minunăție. De două ori pe an, organizează licitații pentru o cauză umanitară anume. Acum această campanie are legătură cu dotarea medicilor din prima linie cu materiale de protecție.  

stam acasa la primul bebe
Foto: La primul bebe

Se licitează tot ce îți trece prin minte și ce nu îți trece: produse, hăinuțe, bijuterii, servicii de machiaj, de coaching, ședințe foto, prăjituri făcute în casă, accesorii hand made, cărți, tablouri, weekenduri la munte, întâlniri offline, de toate. Am pus și eu la bătaie un articol pe site și s-a licitat până în ultima clipă, ceea ce m-a bucurat enorm. 🙂

Când s-a încheiat campania, a început munca titanică de a centraliza mii de licitații și de a verifica fiecare produs, persoană și plată. Fetele de la „La primul bebe” muncesc enorm, dar cer și ajutorul voluntarilor. De data aceasta am participat și eu și am aflat cu uimire câtă muncă este, câtă implicare, iar tot procesul m-a lăsat cu gura căscată. Imediat după sfârșitul licitațiilor lucram la un moment dat 130 de oameni în același timp la introducerea datelor în sistem. 130 de oameni, cei mai mulți voluntari.  Wow! 👏

Altă treabă care m-a făcut să schimb ceva în mine a fost legată de stil. Am acceptat o provocare de la Sînziana Rădulescu, despre care am scris aici.  Îmi rezerv un sfert de oră pe zi să îmi aleg o ținută care să se muleze cât mai bine pe tema dată de ea în fiecare zi. Mă scoate din pijamale și din rutină. Descopăr comori prin dulap și fac combinații surprinzătoare pentru mine. Vă recomand să aruncați un ochi pe pagina ei

stam acasa pijamale

Am omis să vă spun că m-am spălat de aproximativ 1.546.739 ori. Repet, aproximativ. Simt că am mâinile deja mai subțiri.

Dacă fac un bilanț al celor 28 de zile de când stăm în casă ies pe plus totuși, chiar dacă nu am ieșit din casă!

Poza articolului: https://unsplash.com/

Îți plac poveștile mele și vrei să colaborăm pentru proiectul tău? 

Lasă un comentariu...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *