Oana Hagiescu – Blog de Mămiceală

Însărcinată în timpul pandemiei

insarcinata

Izolați în case de săptămâni bune, urmărim cu atenție și îngrijorare la televizor imagini care ne dau fiori, informații care ne bântuie apoi gândurile.

Teama este cu noi: teama de necunoscut, de virusul care pare că pândește la orice pas, teama că lumea noastră nu va mai fi la fel.

Printre atâtea vești rele, cum o fi să fii însărcinată în această perioadă tulbure?

În jurul meu, dar la ele acasă în siguranță, am câteva graviduțe dragi mie și le-am întrebat ce simt, cum se pregătesc pentru marele eveniment.

Pe Andreea Burlacu am întânit-o la un SO Meetups organizat de Alexandru Negrea și apoi la alte evenimente de marketing și comunicare. Este comunicator creativ și se declară iubitoare de comunicare, strategie și antreprenoriat. Are propria firmă și un blog unde scrie despre freelancing, călătorii, cărți, teatru și alte gânduri răzlețe. Mai nou scrie despre sarcină și chiar în zilele acestea așteaptă să își întâlnească fetița. 

Cu Rocsana Mihăloni am lucrat în PRO TV, era content manager la stirileprotv.ro. Un om minunat cu care am trecut prin multe evenimente plăcute și mai puțin plăcute. A lăsat știrile și ea și în câteva zile va face cunoștință cu băiețelul ei.

Iar pe Monica Iacob am cunoscut-o într-o comunitate de femei antreprenor, am rămas prietene și avem acum un grup strâns de prietene, ne ajutăm și ne susținem reciproc. Are un băiețel de doi ani și peste o lună și jumătate o fetiță îi va completa familia. Înainte de sosirea ei însă încearcă să pună la punct afacerea cu cafea de care se ocupă împreună cu soțul: Z Coffee Bar. 

În ciuda neliniștilor generale, graviduțele sunt optimiste și încrezătoare.

andreea burlacu insarcinata

Andreea Burlacu

Să fii însărcinată în această perioadă tulbure este diferit și dificil. În general sunt un om “strong”, care nu prea agreează plânsetele, deși știu că urmează să apară o ființă micuță ce va face asta din plin. Dar ea are voie, pentru că doar așa comunică 🙂

Este dificil pentru că îmi fură din bucurie, din momentele faine și din planuri, pentru că nu îl vor lăsa pe partenerul meu să îmi fie aproape și să își vadă pruncul din primul moment, Această perioadă aduce emoții suplimentare într-un moment în care oricum o femeie însărcinată are suficiente dileme și panici.

Este dificil pentru că știu că nu voi putea avea ajutor în perioada următoare din cauza carantinei. Și nu știu pentru câtă vreme voi mai avea și ultimele 2 “redute” rămase sigure: medicul meu și spitalul.  

Andreea Burlacu: “Simt cum crește viața în mine. Și asta îmi alungă orice tristeți și panici.”

Altfel eu sunt o norocoasă, am avut și am o sarcină ușoară, bebelușa mea este sănătoasă. Este absolut minunat ca într-o perioadă tulbure eu să simt cum crește viața în mine. Și asta îmi alungă orice tristeți și panici. 🙂

Am o lună deja de când stau doar în casă. Am ieșit de 2 sau 3 ori pentru consultații obligatorii: analize de trimestrul 3, ecografia de 38 de săptămâni. Medicii mei de la Medicover mi-au recomandat insistent să nu mă expun, să stau în casă, așa că le-am urmat sfaturile fără să comentez.

Din fericire am un balcon/terasă unde pot să mai ies la aer și un pic de soare, unde îmi îngrijesc plantele și de unde văd pomii înfloriți. Mi-e dor de o plimbare, eu mergeam foarte mult pe jos, sunt dependentă de asta, dar știu că acum trebuie să am grijă și de mine și de bebe și de ai mei,  ca atare stau cuminte în casă. Îmi fac cumpărăturile online, iar ai mei care stau la curte în Brăila, înainte să înceapă nebunia, mi-au umplut efectiv frigiderul și congelatorul cu pui, ouă și tot ce se mai găsește la curte. Am și drojdie, invidiați-mă!

Andreea Burlacu: “Te pregătești nouă luni pentru ceva, stabilești detalii, plătești un pachet și brusc lucrurile încep să se schimbe.”

Este deosebită perioada aceasta și pentru că mi-am făcut pentru prima dată un tort singură. Este mult spus tort, am făcut pentru prima dată o prăjitură Albă ca Zăpada, mi-am pus o lumânare și o dorință. Am vorbit cu prietenii la telefon, facetime și toate canalele posibile și mi-am strâns partenerul în brațe. Este important că nu sunt singură, atunci mi-ar fi fost cu adevărat greu. Am susținerea și prezența lui, iar asta mă ajută enorm. 

Teama mea zilele acestea este că aș putea rămâne fără medic sau spital. Te pregătești nouă luni pentru ceva, cunoști un om, stabilești detalii, plătești un pachet și brusc lucrurile încep să se schimbe. Este greu!

Cea mai mare dorință este să fim amândouă, eu și bebelușa, sănătoase. Restul se rezolvă, inclusiv situația economică, deloc plăcută momentan.

Sunt sigură că va urma o perioadă grea, în care va trebui să ne adaptăm cu toții. Să trecem peste statul mult în casă, lipsa de mișcare și valul de emoții care vin la pachet, la criza financiară care deja a început să se simtă, planuri căzute, vacanțe anulate.

Andreea Burlacu: “Sper ca toți să fim mai constienți că nu suntem invincibili și că este important să fim uniți

Unii zic că vom fi oameni mai buni după treaba asta. Eu nu cred! De fapt, nu cred în generalizări. Cred că unii vor fi capabili să se bucure mai mult de ce au, de lucrurile simple după ce au fost privați de ele. Știu că unii își vor aprecia mai mult familiile și copiii, altii din contra, vor realiza că au lângă ei persoane nepotrivite. Unii vor folosi criza ca pe o oportunitate, alții ca pe o scuză și motiv de delăsare. Nu cred că putem spune că vom fi toți într-un singur fel.

Ce sper eu este ca toți să fim mai constienți că nu suntem invincibili, că banii nu pot salva lumea și că este important să fim uniți. Restul, mai ales adaptabilitatea se învață. Intervine instinctul de supraviețuire, care ne va ajuta enorm. 

Cam asta gândesc eu cu câteva zile înainte de data aproximativă a nașterii. Să îmi țineți pumnii strânși!

Rocsana Mihăloni

Mi-am dorit atât de mult să fiu mamă, încât azi, indiferent de ce se întâmplă în jurul meu, nu am cum să nu simt viața care crește în mine și să nu fiu fericită. Este miracolul meu în mijlocul acestui haos. Am încercat să mă concentrez foarte mult pe emoțiile transmise de copil cu fiecare mișcare a lui. Și până acum am reușit să rămân liniștită.

Stau în casa de o lună și consider că este cea mai bună decizie pe care puteam să o iau pentru mine, bebeluș, dar și pentru cei pe care îi iubesc. Singurele ieșiri la aer au fost vizitele la medic. Din fericire, clinica este aproape de casă, așa că am mers pe jos până la cabinet, bineînțeles, echipată: masca și mănușile nu au lipsit niciodată.

Rocsana Mihăloni: Îmi doresc ca micuțul meu să vină pe lume într-un mediu sigur și să aibă parte de cele mai bune îngrijiri medicale.”

Dr. Dorina Codreanu mi-a făcut programările la primele ore ale dimineții, când străzile erau pustii. Așa am putut să respir aerul dimineții, să văd copacii care anunță o primăvară superbă și să mă bucur de o liniște de care nu credeam că voi avea parte vreodată în București.

Oricat de greu mi-a fost și îmi este, consider că este important să fim responsabili, să ne protejăm.

O să nasc la un spital privat și am toată încrederea în dr. Codreanu și întreaga echipa de la Sanador. Cu toate acestea, am momente în care îmi este teamă ca nu cumva să se întâmple scenariul petrecut la o altă maternitate privată, unde o mama a fost diagnosticată cu noul coronavirus, dând peste cap programările celorlalte viitoare mămici. Îmi doresc ca micuțul meu să vină pe lume într-un mediu sigur și să aibă parte de cele mai bune îngrijiri medicale. Trăim vremuri pline de incertitudine și nesiguranță și revin cu rugămintea către toate viitoarele mame: să fim responsabile!

Rocsana Mihăloni: ”Să apreciem ceea ce avem, lucrurile simple pe care până acum poate că nu le observam.

Îmi place să cred că după nebunia aceasta o să fim mai buni, mai aproape de cei dragi nouă, mai dornici să ne ajutăm vecinii vârstnici și pe cei singuri. Îmi place să cred că timpul acesta de izolare o să ne facă să ne dorim să ne petrecem mai mult timp acasă, cu familia și copilul. Să apreciem ceea ce avem, lucrurile simple pe care până acum poate că nu le observam. Spunem mereu că românul are memoria scurtă, că uită repede tragediile și vremurile grele, aș vrea să cred că măcar acum lucrurile se vor schimba în bine!

Vreau să cred asta în primul rând pentru copilul meu, care urmează sa se nască într-o lume greu încercată.

Monica Iacob

Credeam că a doua sarcină va fi mai ușoară, mai ales din punct de vedere psihologic. Știu la ce să mă aștept, am trecut printr-o naștere naturală nemedicamentoasă, am aceeași echipă de medic și moasă, deci va fi mai ușor. Așa credeam, dar cine se aștepta la așa ceva? Covidul îți dă toate planurile peste cap. Singura liniște pe care o am este că știu că pot face față unei nașteri naturale fără medicamente. Dar unde nasc, cu cine, în ce condiții și ce fac când ies din spital? Ar trebui să stau în carantină cu bebe, să nu vin acasă să îmbolnăvesc și primul copil, în caz de ceva? Și așa apar întrebările și nesiguranța sporește.

Monica Iacob: “Este foarte greu să rămânem echilibrate, iar echilibrul nostru este atât de vital pentru buna dezvoltare a copilului.”

În perioada aceasta fiecare control la care ajungi este o bucurie. Niciodată nu m-am bucurat mai tare să mă duc la un control. Este o victorie personală să reușești să îți faci analizele, dar și psihică să te sfătuiești cu medicul și să nu te simți lăsată baltă. 

Am intrat în săptămâna 34 și nici nu se pune problema să facem un plan de naștere. Răspunsurile sunt: hai să vedem atunci ce se mai întâmplă. Fix răspunsul pe care NU și-l dorește o femeia însărcinată!

Am ales să stau acasă, să nu intru în contact cu nimeni, să ies doar la controale. Mă sperie ceea ce nu știu și decât să îmi pun întrebări “dar dacă”, mai bine mă feresc. Am avut unde să mă retrag la țară și am mai ieșit în curte. Îmi imaginez cum ar fi fost cu un copil de 2 ani la bloc. Este foarte greu să rămânem echilibrate, iar echilibrul nostru este atât de vital pentru buna dezvoltare a copilului.

Monica Iacob: “Cred că distanțarea socială va rămâne și va fi foarte ciudat să te vezi cu prietenii și rudele fără acea îmbrățisare lungă.”

Teama cea mai mare este că nu știu unde o să nasc. Ne bazăm pe Dumnezeu! Trebuie să fim flexibile, de la nașteri naturale o femeie însărcinată poate ajunge la cezariană. Poți să ai programată cezariană la privat și să ajungi la stat cu naștere naturală.

Clinicile private și-au mărit tarifele și mi se pare inadmisibil ca o naștere naturală să ajungă la 13.000 de lei. Este o situație de urgență și în loc să ajute și să sprijine sistemul medical de stat ei măresc prețurile? Din această cauză, femeile însărcinate ajung în imposibilitatea de a naște acolo. Nasc la stat, pentru că nu au de ales… O frustrare pe care multe dintre noi o au și este exact ce nu ne trebuie la naștere: stres, frustrări și frică.

Nu cred că acest virus va dispărea prea curând. Cred că distanțarea socială va rămâne și va fi foarte ciudat să te vezi cu prietenii și rudele fără acea îmbrățisare lungă. Cred că ne vom reveni greu după acest virus.

Doresc tuturor mamelor să-și găsească puterea interioară, să nu uite ce miracol fac și că pot face asta în orice situație, să creadă în ele. Cred că ne simțim un pic ca în vreme de război și indiferent ce așteptări aveau până acum, adaptarea este cheia.

Mulțumesc fetelor că și-au făcut timp să povestească sentimentele acestor zile și le doresc nașteri ușoare și copii sănătoși. Trecem cu bine și peste COVID!

Am scris aici despre cele 28 de zile ale noastre de stat în casă.

Îți plac poveștile mele și vrei să colaborăm pentru proiectul tău? 

Lasă un comentariu...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *