Oana Hagiescu – Blog de Mămiceală

Cât trebuie să mănânce un copil?

mancare copiii

Cât mănâncă un copil?” se întreabă îngrijorate mii de mămici​.

Răspunsul corect este: CÂT VREA EL!

Știu că aveți nevoie de certitudini, gramaje, informatii clare, daaaar… când vine vorba despre nutriție și copii lucrurile nu sunt știință pură.

Pentru că Alexa este departe de a fi un copil mâncăcios (a se citi mofturos), am mers la un curs de nutriție pentru copii cu dr. Camelia Olteanu, eveniment organizat de Smart Mums.

De când am început diversificarea, ora mesei a devenit un chin.

A fost fană lapte (matern până la 9 luni și apoi Topfer), așa că alte alimente nu o încântau prea mult. Orice încercam, reușeam cu greu să trec de bariera strâns închisă a buzelor ei.

Nu a mers nici cu autodiversificarea. S-ar fi jucat o zi întreagă cu mâncarea din față, fără să îi treacă măcar prin cap să o ducă la guriță. Cu chiu cu vai îi strecuram câteva lingurițe. Și nu orice model, un anumit tip de linguriță îi era oarecum pe plac. Căutam pe toate site-urile de bebeluși și luam mai multe când găseam.

Mă uitam în parc cum deschideau alți bebeluși gura și se întindeau după mâncare. Îmi venea să plâng!

Fiecare masă era o luptă.

Am încercat cu săritul peste masă, să îi se facă foame. Nimic!
Timpul și răbdarea (și vopseaua de păr pentru mine) au rezolvat încet problema.

Nici acum nu este vreo pofticioasă, dar măcar are câteva feluri de mâncare pe care le acceptă. Suntem întotdeauna în intervalul de greutate, dar spre limita de jos.

Doamna Camelia Olteanu, specialist în nutriție și boli metabolice ne-a liniștit puțin pe tema aceasta pe mamele prezente la acest eveniment. Sfatul este să fim mai relaxate în ceea ce privește mesele copiilor!

Oare cum?!

Nu o să moară niciun copil de foame cu mâncarea în față. Ei își iau cât și ce au nevoie din ce le dăm noi ca disperatele. Iar tendința este să îi îmbuibăm pentru că ni se pare că nu mănâncă suficient.

Alt sfat a fost ca mărimea farfuriei și cantitatea de alimente să fie proporționale cu vârsta copilului. Dacă le punem în față o porție prea mare, ei vor refuza să termine. Dacă în schimb porția este mai mică, vor mai cere, dacă nu s-au săturat.

Auzim mereu “copilul meu nu vrea roșii sau ciuperci”. Sau pește, în cazul Alexei. Specialistul spune că nu este nicio tragedie, atâta timp cât înlocuim alimentul refuzat cu altul din aceeași grupă alimentară: carne și pește, ouă, lapte și lactate, legume, fructe, cereale.

Ce ne facem însă cu dependența de zahăr la copii?

După naștere, bebelușul primește lapte (matern sau formula) care este… dulce. El va asocia instinctiv dulcele cu senzația de bine și confort de lângă mamă. Deci preferința lor pentru dulce are o logică.

În plus, am găsit un studiu conform căruia predilecția copiilor pentru gustul dulce se explică prin faptul că dulcele semnalează o sursă sigură de energie. Un gust dulce în natură indică energie, care este necesară pentru o creștere și dezvoltare optimă.

Zaharurile ofera calorii goale organismului, nu ofera principii nutritive de bază, ba chiar consumă din vitaminele și mineralele existente în organism, în procesul de metabolizare.

Dar, este greu să spui NU copiilor, nu?

Norocul meu este că Alexa nu prea cere dulce. Îi fac diverse prăjituri, dar gustă foarte puțin din ele. Ce ar mânca dimineața, la prânz și seara este… înghețată! Dar despre înghețată și gâtul roșu vorbim altă  dată.

Altă pasiune comună a copiilor este pâinea!

Copiilor le trebuie pâine, doar că nu în cantitățile “industriale” pe care le-ar vrea ei. Așa că pâinea nu trebuie exclusă din alimentația lor, dar se impune atenție la tipul de pâine cumpărată. Citim etichetele, urmărim să aibă calciu, să aibă fibre și cel mai important aspect, să aibă gust bun.

Îndemnul specialiștilor este să nu forțăm copiii să mănânce cât credem noi că ar trebui și să îi supraveghem să nu se îngrașe pentru că un copil pufos, are șanse să ajungă un adolescent grăsuț și mai apoi un adult obez.

Pe Camelia Olteanu o găsiți aici: http://cameliaolteanu.ro/nutritionist/ 

Panica dacă mofturosul nostru mănâncă destul este doar una dintre grijile unei mame. Aici aveți și altele. 

Îți plac poveștile mele și vrei să colaborăm pentru proiectul tău? 

Lasă un comentariu...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *